luni, 11 februarie 2013

Ne moare-ncet si sigur armata in picioare



RECVIEM

Ne moare acum armata in picioare,
Si ciorile-n guverne cuib isi fac,
Istoria se stinge-n felinare,
Trompetele de alta data - tac!

Patrunde-n ziduri rece umezeala,
Iar tara e-mpanzita-n toti scaetii,
Se simte-n suflet truda, oboseala,
- Ce trista-i adunarea diminetii ! -

S-a transformat o viata in ruine,
[ ...Acesta-i pretul ce-l platim mereu ?...]
Si tot astept pe seful ce nu vine
Ca sa primeasca si onorul meu.

Sus pe cladire , in catarg, sub vanturi,
A mai ramas drapelul. De ce oare?
Nu mai rasuna muzici, ode, canturi,
Ne moare in surdina armata in picioare,

Raman statui pe socluri dezgolite,
E rolul lor istoric, inutil,
Depozitele toate -au fost golite,
De hrana, imbracaminte si trotil .

Iar peste-aceasta oarba Liturghie,
Nestingherit se-ntinde fara glas,
Un murmur ce se vrea "paranghelie",
Care-i de fapt un ultim parastas!

Pe valuri dusmanoase de inceput de drum,
Trezeste-te trompeta din visare !
Miroase-a pulbere si lovituri de tun ,
Ne moare-ncet si sigur armata in picioare !

Anonimus / Cronica mileniului 3